English


A aparut revista FILM nr2/2015.

Citeste mai mult

Gala Premiilor Nationale UCIN pe anul 2014

Marele Premiu si Trofeul Uniunii Cineastilor din Romania: "Closer to the Moon", regia Nae Caranfil

Uniunea Cineaștilor din România a organizat în data de 6 mai 2015, la Cinema Studio, Gala Premiilor Naționale UCIN, în cadrul căreia s-au acordat premiile pentru producțiile cinematografice ale anului 2014.
În deschiderea evenimentului a avut loc vernisajul expoziției de grafică și scenografie a domnului Daniel Răduță.

Citeste Comunicatul de presa

Lista Premiilor

Galerie foto



Cuvântul Președintelui UCIN - Doar cu buletinul... nu ajungi nicăieri!

        Nu vreau să scriu o cronică despre recentul film al colegului meu, regizorul Serban Marinescu, "Doar cu buletinul la Paris". Mai degrabă aș scrie despre o generație și despre un regizor care a ales "singurătatea alergătorului de cursă lungă", fiindcă el a realizat primul că nu are alături o generație. După 1980 ar fi fost posibilă o generație care trebuia să vină firesc după regizorii aparținând generației '70, nume de referință precum Dan Pița, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos, Mircea Daneliuc, Iosif Demian, Dinu Tănase, Stere Gulea. N-a fost să fie! Politica vremurilor și politica unora dintre acești cineaști a stopat această posibilă generație din care doar unul singur a reușit să realizeze un film de lung metraj.

Debutul lui Serban în 1984 cu "Moara lui Califar" a însemnat în epoca un eveniment. Era o tentativa de realism magic, aproape absenta în filmul românesc. A urmat "Domnisoara Aurica", "Cei ce platesc cu viata", filme importante cu dramaturgie solida, cu personaje bine conturate, cu un stil sobru iar Serban propunea de fiecare data nu doar un film - poveste ci si un film - spectacol. Îmi amintesc ca ne uitam cu uimire (nu era invidie era doar uimire) la decorul filmului "Domnisoara Aurica", o mahala întreaga pe unde mai trecea si un tramvai. Ca sa nu mai spun ca în acel film Marga Barbu a facut poate cel mai important rol din cariera sa.
Au venit anii '90 si din nou am fi putut avea un val cinematografic. De data asta existau si filme: "Ramânerea", "E pericoloso sporgersi", "Polul Sud", "Înnebunesc si-mi pare rau", "Vara scurta", "Timpul liber". Valul s-a stins repede si doar doi cineasti au continuat sa faca film. E mult mai greu sa faci film când nu ai stimulul unei generatii. Cei doi care au continuat au fost Serban Marinescu si Nae Caranfil.
Serban propunea în 1993 un film independent si câstiga un pariu pe care unii îl socoteau imposibil, ecranizarea marelui roman "Cel mai iubit dintre pamânteni" al lui Marin Preda, cu actorul devenit fetis pentru Serban, Stefan Iordache. În afara de "Morometii" lui Stere Gulea si de "Cel mai iubit dintre pamânteni" al lui Serban Marinescu, marele prozator nu a avut prea mult noroc cu cinematografia, "Marele singuratic" realizat de Iulian Mihu, fiind mai degraba un eseu în maniera tipica a cineastului care a dat filmului românesc "Viata nu iarta", "Felix si Otilia", "Lumina palida a durerii" si "Flacaul cu o singura bretea". Dupa 2000 apar tendinte estetice, apare o noua generatie de cineasti, filmul românesc renaste, se obtin premii importante la marile festivaluri ale lumii.
Serban Marinescu îsi continua demersul lui cinematografic si treptat filmele sale abordeaza actualitatea si, mai ales "un punct de vedere" ("Magnatul", "Ticalosii"). Pe regizor începe sa-l intereseze nu cum spune, ci ce spune! În recentul film "Doar cu buletinul la Paris" discursul regizoral aproape ca se transforma în strigat, acest discurs nu mai menajeaza pe nimeni, unele personaje traiesc în absurd, minciuna este peste tot, pe strada, în apartamente, la televiziune. Nu mai poti avea încredere în nimeni. Cum sa ai încredere într-un copil al strazii care initial îti da ultimul lui ban, dupa care ajungând în apartamentul tau îti fura toata agoniseala cu care tu speri sa mergi la Paris, asa cum se întâmpla cu profesorul de franceza, interpretat de Mircea Diaconu. Când l-am vazut pe acest mare actor, într-un apartament meschin, salasluind printre teancuri de carti, m-am gândit la un film al lui Istvan Szabo, "Draga Emma, dulce Bobe", laureat la Festivalul de la Berlin în care tranzitia distrugea doua d e stine: doua profesoare de limba rusa care nu mai aveau niciun rost. Una se va sinucide (Bobe), iar cealalta va ajunge sa vânda ziare în gara. Înainte sa i se puna ziarele în brate Emmei i se face un instructaj: "sa strigi cât poti de tare si sa le vinzi pe toate, altfel nu primesti nimic". Si filmul se termina cu strigatul ei într-o gara aproape pustie, personajul privind în ecran si strigând de fapt la noi spectatorii. Asa cum face si Mircea Diaconu, inutilul profesor de franceza (fiindca acum este la moda, nu-i asa limba engleza) care ne povesteste despre existenta lui ca dascal si despre compromisurile pe care le-a facut ca sa ajunga la Paris. Si sigur el nu va ajunge acolo niciodata.
În dramaturgia propusa de Serban Marinescu si de Denis Dinulescu este un amestec de Baiesu si Mazilu, iar unele scene devin de-a dreptul absurde. Nu este vorba de absurdul ionescian (Eugen Ionesco spunea odata ca practica absurdul cu logica!) este absurdul lui Urmuz de-a dreptul si când spun asta ma refer la scena de la politie. Asa cum la fel de absurda este interpretarea gestului profesorului despre care se crede ca ajungând pe bloc poate va avea si o tentativa de sinucidere. Si vine presa buluc. Si mai vine si un senator. Si se aduna oamenii hamesiti de senzational.
Aproape nicio lumina în acest film. Cartierele ramân în bezna la propriu, iar oamenii ramân în bezna la figurat. Pe aleea din fata blocului se plimba revolutionarul interpretat de Dorel Visan care-si spune odiseea existentei sale, care vorbeste despre Revolutie, despre aspiratie si despre propria-i deziluzie. Alaturi de el, un om care tace (Nicolae Urs). Asa cum, cred eu, vor tacea si spectatorii dupa vizionarea acestui film. Profesorul de franceza dupa ce-a fost jefuit va pune în borcan în fiecare zi bani ca sa strânga suma necesara sa ajunga la Paris. Noi stim ca el nu va ajunge niciodata, dar ne emotioneaza încapatânarea lui sinonima cu cea a tipografului din "Cei ce platesc cu viata", interpretat de Valentin Uritescu, care mergea zilnic pe jos fara sa ia tramvaiul, economisind câte un leu în fiecare zi si facând socoteala ca dupa zeci de ani, fata lui va avea o zestre. Mi s-a întâmplat o data sa primesc un dar de la actrita Anca Szonyi, care mi-a adus o conserva. Pe conserva erau imagini din Paris si scria "L'air de Paris". Si mi-a spus: "deschizi conserva foarte aproape de gura si respiri tot aerul care e în ea, fiindca este aer de Paris."
Conserva costa 2 euro. Senzatia de atunci este identica cu senzatia pe care am avut-o acum vizionând filmul lui Serban Marinescu. Poti sa respiri aerul fiindca cu buletinul nu ajungi nicaieri! Serban continua sa alerge într-un maraton imaginar si multi din generatia lui stau pe margine si-l urmaresc. Unii îl urmaresc cu invidie. Eu îl urmaresc cu bucurie!
Laurentiu Damian


26 februarie 2015: Noul apel al Președintelui UCIN


Cinematograful românesc înseamnă astăzi ceva în lume. Au fost momente și etape când cinematografia națională a obținut importante premii la marile festivaluri ale lumii. Au fost momente în anii 60, a existat o generație 70 cu un remarcabil manifest cinematografic intitulat “Apa ca un bivol negru", au fost debuturi spectaculoase chiar și în anii 80, dar astăzi trăim cu totul altceva: e vorba de o tendință clară pe care un grup de creatori o propun cinema-ului, e vorba de filme care conțin nu doar un subiect incitant, ci și o estetică și poetică proprie. Într-un fel, noul cinema românesc cu regizori astăzi maturi a readus cultura filmică în detrimentul divertismentului.
Succesul lui Radu Jude cu filmul “Aferim" (ceea ce în limba română se traduce “Bravo! Foarte bine!") a primit un Urs de Argint la Berlin. Doar din câteva imagini de promovare mi-am dat seama cât efort, câtă muncă și câtă abilitate a producătorului Ada Solomon de a duce la bun sfârșit un proiect care a spart limitele cinema-ului cameral. Vor urma alte filme. Vin la rampă Radu Muntean și Corneliu Porumboiu. Așteptăm Cannes-ul. Marile festivaluri ale lumii ni se par astăzi festivaluri naționale, fiindcă premiile pe care le dă UCIN-ul, UARF-ul sau Fundația GOPO sunt aceleași cu cele oferite de Cannes, Berlin, Locarno, New York etc.
Am spus toate acestea pentru că, în Asociația Autorilor de Film din Uniunea Cineaștilor, nume de referință din filmul românesc nu figurează. Poate este decizia lor sau poate că nimeni nu s-a gândit că forța unei uniuni de creatori stă nu doar în trecutul ei, ci și în prezent și viitor. Sună patetic ceea ce spun acum, dar mă gândesc că alături de Stere Gulea am dat cinematografului cele mai reprezentative nume de astăzi. Nu știu cât a contat pedagogia noastră, dar știu că amândoi le-am oferit libertatea de a lucra, libertatea de a risca și chiar libertatea de a greși și de a o lua de la capăt cu un proiect. E mult? E puțin? Doar ei, creatorii de astăzi pot să o spună.
Apelul meu către elita filmului românesc de astăzi este să vină în Asociația Autorilor din UCIN. Prin prezența lor o uniune cu o tradiție de peste 50 de ani ar căpăta strălucire. Tot prin prezența lor cuvântul cineastului ar căpăta greutate. Ceea ce spun acum nu este din nevoia de a aduna într-o structură nume și de a cere avantaje invocând aceste nume. Eu cred că, tinerii cineaști de astăzi trebuie să înțeleagă că gestul lor de a veni alături de alți confrați este onorant în primul rând pentru ei. Există culturi unde sfatul bătrânilor este esențial. Există, de asemenea, culturi care își ascund bătrânii. Le este chiar rușine cu ei. Am socotit întotdeauna că cineastul nu are vârstă, fiindcă artistul nu are vârstă. Există doar etape în care poate că se pierde entuziasmul și la o privire atentă constați că poate nu ai făcut ce trebuia. Valoarea operelor o va decide timpul și nu articole de conjunctură sau aprecieri de castă.
În speranța că acest apel va fi citit și, de ce nu, gândit, eu vă mulțumesc.

Prof.univ.dr Laurențiu Damian

       Președinte UCIN


Noul Statut al Uniunii Cineastilor din Romania

citeste "Noul Statut"

citeste "Criterii admitere UCIN"

citeste "Cod CAEN"

Comunicat


Cinema Studio - Program

Doar cu buletinul la Paris (2015)

22, 23, 24, 26, 28 mai 2015

Vineri 22 mai 2015 - ora 19.00 spectacol de gala

Programul

Carmen (2013)

23, 25, 27 mai 2015

Programul

OrangeFilm:2bilete la pret de 1

La cinematograful Studio, in fiecare miercuri poti beneficia de programul "Orange film". In fiecare zi de miercuri, primesti doua bilete la pretul unuia singur, la orice ora. Trebuie doar sa soliciti saptamanal biletul "Orange film". Odata ce ai cerut un bilet prin telefonul tau Orange vei primi un mesaj scris ce contine un cod unic pe care-l poti folosi miercurea. Aratand miercuri acest cod la casa de bilete la Cinema Studio, vei primi doua bilete la pretul unuia. Codul poate fi folosit o singura data si este valabil doar in ziua de miercuri a saptamanii in curs.



Trimite un mesaj pe email




»Pentru a preveni spam-urile raspundeti la aceasta intrebare (utilizati numai numere).

Newsletter

Abonati-va pentru a primi ultimele noutati pe e-mail.


PADUREA, regia Sinisa Dragin
Cinema Studio, 28 mai 2015 - 20.00

Avanpremieră Les Films de Cannes a Bucarest
Cinema Studio 29 mai - 4 iunie 2015

Programul

Site oficial

Comunicat de presa

Vernisajul expozitiei de pictură al doamnei Gabriela Ricșan
Vineri, 29 mai 2015 - 19.00

Cenaclul ecranizărilor
www.cartesiarte.ro

Concurs de artă fotografică
www.icpe.ro/concurs

Audiente la presedintele UCIN

Audientele la presedintele Uniunii Cineastilor, dl. prof.univ.dr Laurentiu Damian au loc, cu programare anticipata la secretariatul UCIN, in zilele de luni si joi.
Luni intre orele 13 - 16.
Joi intre orele 10 - 14.
Programari la telefon 021 316.80.833.